Pe vremea mea, de dinaintea apariţiei instalaţiei de brad care funcţionează chiar dacă se arde un bec, nu prea erau jucării sau nu prea aveam eu depinde din ce unghi priveşti situaţia. Aveam o basculantă roz cu albastru, două maşinuţe mici de formula 1 şi un trailer (era mare şmecherie pe atunci! luat tocmai din capitala nevizitată de picior de Ivy până atunci). Dacă nu aveam cu cine mă juca mă plictiseam repede de maşini şi neavând ce face umblam printr-un sertar cu “fiare” a lu` tata cu tot felul de rezistori luaţi de la radiouri, fire, durli etc.

Într-o zi vine o fată pe la mine al cărui nume numai mi-l amintesc şi fată fiind cu maşiniile nu-i plăcea să se joace, aşa că ce  ne-am gândit noi?! Să facem un bec – visam că ne dau ăia de la cardea recordurilor bani pentru invenţie. Becul nu era orice bec! Era un aprins de la o maşinuţă de telecomandă. Fusese ziua mea şi primesem o maşinuţă cu telecomandă şi bineînţeles i-am tăiat telecomandă. Am mers la sertarul tatei şi am luat o dulie, un bec, două fire şi nişte bandă izolieră. Ne-am chinuit, ne-am lipit şi până la urmă am reuşit să facem becul. Momentul adevărului sosise. Ţac! Becul nu se aprinde. Încă o dată..tot nu merge. După mi-am dat seama de ce nu mergea nici măsinuţă, nici becul. Telecomanda nu avea baterii. Am mai avut o astfel de încercare prin clasa a 4 de a construi un elicopter care să se ridice la câţiva metri de sol, dar am renunţat la idee pentru că nu am găsit un motor atât de puternic. Încă mai vreau un astfel de elicopter şi chiar am găsit foarte multe modele de elicoptere cu telecomandă pe un site de profil. Mai uşor să cumperi unul decât să-l construieşti…