În ultima vreme nu am mai scris nimic notabil pe blog dintr-un simplu motiv: NU AM CHEF! Nu am nici o motivaţie, nici un gând pozitiv…nimic. Sunt plictisit şi scârbit de cei pe care-i întâlnesc pe strada şi care din păcate fac parte dintr-o comunitate de specimene umane. Sunt cu capu` rău de tot (mai rău decât de obicei) şi o ţin numai în drogurile permise de lege. Scârbit de viaţă…lipsit de motivaţia de a mă trezi dimineaţa…De ce ? Pentru că mă trezesc în România!

“Priveste-ma cu interes,adanc in ochi,
Sa vezi rabdarea cu care ma uit fix asteptand sa crapi.
Problemele care vreau sa le-ngrop,
Cand dorm,ma trezesc brutal dimineata cand sunt rupt de somn.
Si-mi aduc aminte de mine si printre cuvinte,
Intreband in fata oglinzii:”Ia zi,cine pe cine minte?”
Nu vreau,sa para asa depasit ca tine,
Dar pacat ca tu esti eu,si n-are cum sa-mi para bine!
Nu-mi amintesc nimic,nimic,
Asta-nseamna nu ca nu-mi aduc aminte,
Doar ca nu vreau ma,vreau sa traiesc cu gandul ca maine e maine,stii,
Si sper sa treaca mai repede ca azi,
Ma p*s pe ea de zi!
N-am sa fug de-acasa,
Stiu ca asta vreti pe bune,am sa stau pe capul vostru,
Pana va umplu de spume
Ca nu sunt bou de parc-as fi-n-arca lu Noe,
Daca ma gasesti pe-o insula pustie,
Am plecat de bunavoie!”

Spike – Amintiri